Rezultate intermediare, activităţile proiectului pentru anul 2008

Activitățile realizate in anul 2008 sunt: cercetare bibliografică şi de arhive națională (partea istorică şi prezent), investigații in situ (Bucuresti şi Paris), contacte cu autoritățile, București, Paris si alte metropole europene,  intervenţia la Congresul francofon de istorie a construcțiilor, Paris, articole.

În contextul actual, analiza situatiei europene actuale se dovedeste un mecanism de maxima utilitate. Ea raspunde la intrebarea: de vreme ce ne-am integrat in Uniunea Europeana, de ce nu se simt resimțite efectele? Cercetarea trece în revista principalele neajunsuri romanesti, exemplele actuale europene si posibilitatile de remediere in Romania.

Anul 2008 a fost consacrat cercetării în Paris, Londra, Madrid, Barcelona, Viena. Au fost realizate contacte cu administrația locală, organizațiile profesionale, cercetători. Dintre acestea, enumeram contactele avute la Design for London (Directia de urbanism a Londrei), Colegiul Arhitecților de la Madrid, Colegiul Arhitecților de la Barcelona.

Documentare privind atat partea istorica cât şi cea prezenta a dus la investigarea, faţă de anul trecut, un fond suplimentar de peste 350 de referinte bibliografice, din care circa 100 devin surse citate direct.

Cercetarea desfăşurată pe parcursul acestui an a dus la articole publicate sau acceptate spre publicare. Este vorba de publicarea acceptata pentru Bogdan Andrei FEZI a unui capitol din Actes du Premier congrès francophone d'histoire de la construction, l'Institut national d'histoire de l'art et les Editions Picard, Paris, prevazut 2009 şi, în calitate de autor, articolul Bucureştiul rănit: 7 condiții europene pentru salvarea oraşului, Arhitectura, Bucuresti, nr.64, mai 2008.

Introducere la sinteza din 2008

Notă asupra sintezei

Trăim, în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară, sub semnul întrebării: de vreme ce am intrat în Uniunea Europeană, de ce nu sunt mai vizibile ameliorările din domeniul arhitecturii, urbanismului sau protecţiei monumentelor istorice?

Având în vedere că cercetarea noastră răspunde, încă din cel de-al doilea an al derulării sale, la o parte din aceste chestiuni, având în vedere că, prin publicaţii sau intervenţii, rolul diseminării a început să se facă simţit şi având în vedere contemporaneitate subiectului, această sinteză a lucrării va pune accentul, după cum indică şi titlul cercetării, pe impactul istoriei europene asupra trecutului, prezentului şi viitorului Bucureştiului.

Repere istorice

Bucureştiul secolului al XIX-lea este un oraş care se restructurează. Conjunctura istorică face ca, între Marile Puteri, România să găsească în Franţa atât susţinerea politică a idealurilor naţionale cât şi modelul cultural, aplicat arhitecturii şi urbanismului. Parisul este, la jumătatea secolului al XIX-lea, singurul oraş european care se restructurează şi care poate juca rolul de model pentru Bucureşti, înaintea Vienei sau Barcelonei.

În capitala României, arhitectura, învăţământul, legislaţia, transformările urbane sunt, în mare măsură, copiate după modelul francez. Legătura dintre Bucureşti şi Paris trebuie căutată în profunzime şi nu în aparenţe. Arhitectura bucureşteană este de inspiraţie franceză, având, în acelaşi timp, o factură originală. Ea îşi are filonul în şcoala de la Beaux-arts, lipsindu-i, însă, regularitatea specifică perioadei haussmanniene, fiind mai întâi eclectică, apoi romantică, neoromânească şi modernă. Urbanismul bucureştean operează cu instrumente franceze, pe care le adaptează la condiţiile locale. Bulevardele sunt rectilinii, însă fronturile continue ale arterelor pariziene sunt înlocuite cu elegante vile izolate. Astfel, „bulevardul plantat” – francez este înlocuit de „bulevardul-parc” – românesc.

Începutul secolului XX confruntă Bucureştiul, pe lângă noile alianţe politice, şi cu o dinamică a creşterii explozive pentru care modelul parizian nu are încă soluţii dar pentru care germanii, ca şi englezii, ce sunt confruntaţi cu necesitatea planurilor de extindere, dezvoltă abordări viabile. Capitala României renunţă în parte la modelul urban parizian, în favoarea celor de la Londra şi Berlin. Influenţa se face simţită atât în planurile de sistematizare interbelice cât şi în practica arhitecturală.

La trecerea dintre secole, Bucureştiul depăşeşte faza de asimilare pentru a intra în sincronie europeană. Transformările Bucureştiului, inspirate de modelul parizian, încep să depăşească, în secolul al XIX-lea, alte mari oraşe europene. Primele străpungeri de tip haussmannian, precum bulevardul Academiei, devansează Roma, Bruxellesul, Praga, Zagrebul sau Madridul. Semnul maturităţii administraţiei bucureştene se reflectă în Concursul pentru realizarea unui proiect general de sistematizare al oraşului Bucureşti, din anul 1906, lansat cu 13 ani înaintea Parisului, şi în Planul general de sistematizare, din anul 1921. Capitala română se lansează într-o producţie arhitecturală modernă, de mare anvergură. Lucrările sale edilitare ajung să fie răsplătite, în 1939, cu Medalia de Aur şi cu Marele Premiu pentru lucrări edilitare şi de urbanism al Expoziţiei internaţionale a Apei de la Liège.

Pornind de la o îndelungă influenţă europeană, Bucureştiul ajunge, în ajunul Celui de-al Doilea Război Mondial, să intre în concertul arhitectural mondial.

Actualitatea istoriei

Schimbările produse de perioada comunistă şi modificările de după 1989, au readus capitala în faţa unor probleme pe care le rezolvase cu mai bine de un secol în urmă: chioşcurile amplasate ilegal, câinii vagabonzi, parcelările anarhice, nerespectarea regulamentelor urbane, agresiunea asupra parcurilor şi lipsa concursurilor de arhitectură şi urbanism.

Mai multe informaţii despre perioada prezentă în articolul Bucurestiul rănit: 7 condţii europene pentru salvarea oraşului, Arhitectura, Bucuresti, nr.64, mai 2008.